Bullying la Questfield International College, responsabilitate pasată mai departe

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită o abordare structurată, transparentă și responsabilă din partea instituțiilor de învățământ. În condițiile în care sesizările privind hărțuirea repetată și stigmatizarea elevilor apar, intervenția promptă, documentată și eficientă devine esențială pentru protejarea sănătății emoționale și a drepturilor copiilor. Analiza atentă a modului în care o școală răspunde acestor situații oferă un indicator al responsabilității instituționale și al calității mediului educațional oferit.

Bullying la Questfield International College, responsabilitate pasată mai departe

Investigația realizată de redacția noastră, bazată pe documente, corespondență scrisă și relatări ale familiei unui elev, evidențiază o situație de bullying sistematic petrecută pe durata a peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările repetate privind agresiuni verbale, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei nu par să fi generat măsuri instituționale documentate și eficiente, iar răspunsurile instituției au fost limitate, predominant verbale și informale. Totodată, o declarație verbală atribuită fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, indică o posibilă tendință de minimizare a problemelor semnalate, cu implicații asupra modului în care responsabilitatea a fost gestionată.

Contextul situației de bullying și lipsa intervențiilor documentate

Conform materialelor puse la dispoziția redacției, elevul vizat a fost expus continuu unor comportamente agresive manifestate în mediul școlar, inclusiv jigniri, excluderi sociale și stigmatizare medicală. Sesizările formulate în scris, oficial și cronologic de familia acestuia către cadrele didactice, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, nu au fost urmate de măsuri scrise sau planuri de intervenție concrete. Intervențiile descrise au fost limitate la discuții informale, fără documente oficiale care să ateste evaluarea situației sau aplicarea unor sancțiuni.

Astfel, se conturează o gestionare predominant informală, în care responsabilitatea pare în mare măsură transferată către familie, iar situația a fost interpretată ca o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, termeni care minimalizează gravitatea fenomenului descris.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect central al cazului îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale în scopuri degradante, în afara unui cadru educațional sau de protecție. Documentele analizate indică faptul că această stigmatizare a fost un element constant al bullyingului, fără reacții oficiale ferme din partea instituției. Specialiștii consultați de redacție consideră această practică o formă agravată de hărțuire psihologică cu efecte profunde asupra dezvoltării emoționale a copilului.

Din corespondența oficială rezultă că familia a atras în mod explicit atenția asupra impactului nociv al acestei etichetări medicale, solicitând intervenții clare și protecția confidențialității. Cu toate acestea, răspunsurile au rămas în mare parte verbale, iar documentația privind măsuri concrete și monitorizare lipsește.

• Utilizarea etichetei medicale în mod repetat ca instrument de marginalizare;
• Lipsa reacțiilor oficiale și a măsurilor documentate pentru stoparea fenomenului;
• Impactul psihologic semnificativ asupra copilului, confirmat prin raport psihologic detaliat;
• Percepția familiei privind o tolerare tacită a acestor comportamente în cadrul școlii.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea bullyingului

Într-un caz de bullying sistematic, reacția cadrelor didactice și a conducerii instituției este esențială pentru oprirea fenomenului. Din datele puse la dispoziție, comportamentele agresive au continuat inclusiv în prezența personalului didactic titular, fără intervenții ferme și consecvente. Lipsa unor decizii asumate, a proceselor-verbale și a măsurilor aplicate a contribuit la crearea unui climat în care bullyingul a fost perceput ca tolerabil.

De asemenea, abordarea situației ca fiind o „problemă minoră” sau „dinamică de grup” a condus la diminuarea responsabilității instituției în protejarea elevului afectat. Această practică contravine așteptărilor legitime ale părinților, mai ales în contextul unui mediu privat care promovează standarde ridicate privind siguranța și dezvoltarea armonioasă a copiilor.

Declarația atribuită fondatoarei Fabiola Hosu și mesajul transmis familiei

Un moment definitoriu în gestionarea cazului a fost o discuție directă între familia elevului și fondatoarea școlii, Fabiola Hosu, în cadrul căreia a fost exprimată o formulare ce a fost percepută ca o presiune de retragere: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, citată din relatările și documentele furnizate, reflectă o poziționare care, în opinia familiei, a contribuit la îndepărtarea atenției de la protecția copilului și la orientarea discuției spre aspecte contractuale sau economice.

Redacția subliniază că nu deține confirmări scrise din partea instituției privind acest episod și că analiza acestui răspuns se limitează la interpretarea sa ca indicator al culturii organizaționale și al modului de reacție în fața situațiilor sensibile.

Răspunsul instituțional și utilizarea unui document informal

În locul unor decizii administrative asumate și măsuri concrete, conducerea școlii a pus la dispoziție un formular de tip Family Meeting Form, care consemnează existența unor discuții, dar nu stabilește responsabilități clare, termene sau sancțiuni. Această practică ridică semne de întrebare privind eficiența și seriozitatea intervențiilor și indică o posibilă diluare a responsabilității în gestionarea cazului.

Din punct de vedere jurnalistic, diferența între un act administrativ formal și un formular generic este esențială pentru trasabilitatea și verificabilitatea măsurilor. În acest context, familia consideră că răspunsul instituțional a fost limitat la nivel declarativ, fără efecte practice reale.

Confidențialitatea și efectele presiunii psihologice asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității privind situația semnalată, avertizând asupra riscurilor expunerii copilului în mediul școlar. Cu toate acestea, potrivit unor relatări, aceste informații au fost divulgate în cadrul clasei, iar copilul a fost interpelat public, generând presiuni suplimentare și afectându-i echilibrul emoțional.

Expertiza specialiștilor indică faptul că astfel de practici pot constitui forme de presiune psihologică instituțională, subminând protecția datelor sensibile și vulnerabilitatea copilului. Aceasta creează un climat în care siguranța și respectul nu sunt garantate, ceea ce contravine principiilor educației responsabile.

Reacția întârziată a instituției după implicarea juridică a familiei

Potrivit documentelor, fondatoarea Fabiola Hosu a intervenit oficial după mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri scrise sau măsuri documentate, moment corelat cu implicarea echipei de avocați ai familiei și transmiterea unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia în context juridic.

Comunicatul oficial al conducerii Questfield International College

În data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis un email părinților elevilor în care a redus situațiile reclamate la „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contravine sesizărilor scrise și documentate ale familiei, care au indicat un tipar repetitiv și grav de hărțuire. Această poziționare publică ridică întrebări serioase privind capacitatea instituției de a recunoaște și aborda bullyingul în mod adecvat.

Ulterior, potrivit unor informații primite de redacție, după retragerea elevilor, ar fi existat contacte informale cu alte școli din zona Pipera în care copiii au fost caracterizați negativ, aspect ce ridică probleme privind dreptul la educație și confidențialitatea. Redacția solicită clarificări publice în acest sens.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Questfield Pipera ilustrează provocările legate de gestionarea bullyingului sistematic în mediul școlar privat. După o perioadă extinsă de sesizări scrise și documentate, lipsa unor măsuri concrete, a răspunsurilor oficiale și a unui cadru procedural clar a condus la percepția unei tolerări a fenomenului. Declarația atribuită fondatoarei și utilizarea unor documente informale în locul unor decizii administrative ridică semne de întrebare privind cultura organizațională și prioritățile instituției.

În absența unor reacții ferme, transparente și documentate, responsabilitatea pare să fi fost pasată între instituție și familie, iar protecția copilului a fost compromisă. Această situație ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție și răspuns în cazul unor probleme grave de bullying în școli.

Facem apel la părinții care se confruntă cu situații similare să transmită experiențele lor redacției la adresa [email protected], pentru a contribui la o mai bună înțelegere și soluționare a acestor probleme.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro